Gruiul Mare
MONUMENTUL EROILOR DE PE GRUIUL MARE, CĂLIMANI, Com. Poiana Stampei
Războiul aduce cu sine suferință și durere. Multe dintre tragediile și din faptele lui rămân și vor rămâne pentru totdeauna necunoscute, de la numele unora din eroi și de la adevărul ascuns odată cu ei până la locul unde, căzuți la datorie, își dorm somnul de veci. Credem că nu întru totul așa se va întâmpla cu evenimentele primului război mondial petrecute pe Muntele Gruiul Mare din Călimani.
Pe la mijlocul lunii august 1916, în zona Munților Călimani din Carpații Orientali își fac apariția trupele austro- ungare care efectuează lucrări specifice de pregătire a tranșeelor, de instalare a unei linii telefonice subterane. Păstorii din localitatea Tureac, Județul Bistrița Năsăud, printre care Lazăr Bozga, cel care a și relatat evenimentele, veniți peste vară cu oile la pășunat, sunt alungați din zonă și se retrag în localitatea Piatra Fântânele, iar la câteva zile după aceasta aud în zona Călimanilor bubuitul tunurilor și schimbul focurilor de armă dintre armata română și cea austro- ungară.
În primavara anului 1917, Lazăr Bozga revine în zonă pentru pășunat și urcând într-una din zile spre Vf. Gruiul Mare, descoperă, aproximativ la altitudinea de 1.800 m, unde pădurea de conifere se îmbină cu desișul jnepenilor, în apropierea unui drum care împarte, orizontal, muntele în două și care mai poate fi și astăzi văzut și chiar folosit ”un morman mare de pământ pe lângă care se vedeau picioare descărnate de corbi și de sălbătăciunile pădurii, mâini mâncate..., căci pământul care fusese aruncat pe soldații morți era spălat în parte de zăpada iernii și de ploile din primavară.”
La marginea mormântului soldaților români morți cu un an înainte, tânărul în vârstă de 17 ani vede o cruce de lemn pe care scrie, sumar: ”60 de ostași români, morți pentru patrie”. Păstorul descoperă în împrejurimi și alte trupuri rămase împrăștiate pe care, ajutat și de alți confrați, le adună și le îngroapă cu grijă, așezând mai bine și crucea la locul ei.
Până la sfârșitul vieții sale, Lazăr Bozga a întreținut mormântul, a așezat mai multe cruci de lemn și chiar una de metal, pe care însă vremurile și avalanșele de pe munte le-au distrus.
În fiecare an, locuitorii dincomunele invecinate ( Poiana Stampei, comunele de pe Valea Bargaului ) obișnuiesc, la sfârșitul lunii august, să urce pe munte, spre a-și aduce prinosul de rugăciune și de recunoștiință celor morți și ale căror nume nici măcar nu le știau, așa cum necunoscute au rămas până astăzi.
În luna august 1986, Lazăr Bozga a urcat pentru ultima dată la mormântul eroilor, pentru a vedea locul dar și monumentul ridicat pe Gruiul Mare, de data aceasta din piatră și marmură, ceea ce i-a asigurat trăinicia până în zilele noastre, când cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, la inițiativa PS Vasile Someșanul- episcop vicar al Eparhiei Clujului, sub coordonarea Mânăstirii de maici de la Piatra Fântânele, în special a Maicii starețe Pamfilia Solcan și a părintelui duhovnic protosinghel Gavril Horț și prin sârguința părintelui ierodiacon Ioan Flore, în primăvara anului 2005, s-a ridicat un adevărat monument care îl cuprinde în sine pe cel vechi, fiind astfel cu adevărat vrednic de faptele jertfelnice ale soldaților români decedați pe Gruiul Mare.
PRIMAR
Ing. Viluț Mezdrea