Istoria asezarii
Aflată la hotarul dintre Moldova şi Ardeal, comuna Poiana Stampei este amintită documentar încă din anul 1593, de pe vremea domniei lui Aron Vodă. Acesta se adresează printr-o scrisoare bistriţenilor, cerându-le să nu mai încalce cu vitele lor hotarul Moldovei, hotar ce se găsea la Poiana Stampei. Chiar denumirea de "Poiana Stampei" arată că localitatea era la hotar, unde de obicei era vama şi unde negustorii ardeleni sau moldoveni erau obligaţi să plătească taxă şi unde, pe documente, se aplica ştampila „stampă". Denumirea de „Poiană" este legată de pădurea românească şi de poienile din păduri sau zonele de pădure defrişate. Astfel s-a format cel mai vechi habitat uman al comunei, actualul sat Căsoi, denumirea venind de la câteva case mari construite din lemn. În jurul acestui sat se va forma viitoarea comună Poiana Stampei.
Dintre evenimentele istorice cele mai importante care au marcat zona se remarcă ocupaţia austriacă (1774 - 1918) care sub pretextul asigurării ordinii în urma retragerii armatei ruse, ocupă nordul Moldovei în 1774. Convenţia din 1775, încheiată între Turcia şi Austria, stabileşte anexarea de către Austria a părţii de nord a Moldovei, care va fi numită de noii stăpâni Bucovina („Pădurea de fag"). Din 1849, Bucovina devine provincie autonomă, dependentă direct de coroana imperială austriacă.
Acest eveniment istoric a avut multe consecinţe:
- Demografice - creşte populaţia datorită imigrărilor din Galiţia, Podolia şi Transilvania, densitatea populaţiei ajungând de la 3 - 4 locuitori/km², în anul 1774, la 14 - 15 locuitori/ km² în anul 1807.
- Economice - se intensifică dezvoltarea exploatărilor miniere şi forstiere prin aducerea colonilor la muncă şi prin mecanizarea anumitor munci grele (utilizarea de fierăstraie acţionate de forţa apei în anul 1885, în exploatarea forestieră). În anul 1896, la Dornişoara, fabrica de cherestea avea instalaţie 3 fierăstraie mecanice. În anul 1890, Poiana Stampei avea o moară, mici ateliere de cojocărie, o rotărie, croitorie şi 3 uloierniţe. Tot în această perioadă se îmbunătăţeşte rasa de bovine. Între anii 1900 - 1944, viaţa economică şi, în special comerţul, ia avânt, stimulat în special de evrei, care făceau comerţ cu vite, lemn şi alte produse, în special în Transilvania. În perioada 1918 - 1944, apare prima carieră de piatră şi începe exploatarea la Dorna Burcut şi exploatarea minereurilor neferoase de la Tihu. După 1944, pădurea trece în proprietarea statului (naţionalizarea din 1948).
