Învăţământul este susţinut, prin trei gradiniţe (în satele Poiana Stampei, Podu Coşnei şi Dornişoara), patru şcoli (în satele Poiana Stampei,Andrieni, Podu Coşnei şi Dornişoara).
Casa Muzeu
Ideea infintarii unui muzeu a venit din dorinta de a pastra vie istoria localitatii, de a urmari felul cum s-a dezvoltat continu, pana in zilele noastre.
Trebuie sa aratam generatiilor viitoare cum niste oameni simpli, bunicii, mosii si starmosii nostri stiau sa construiasca o casa, sa o utulizeze si sa o decoreze ce cele necesare, sa teasa si sa toarca, sa cultive pamantul si sa produca cereale, sa creasca animale, sa modeleze lutul, sa confectioneze straiul de sarbatoare, sa castige si sa-si prepare hrana, toate acestea fiind facute cu o maiestrie aparte, in forme care le confera o identitate inconfundabila.
In prima camera se afla soba cu vatra ssi prispa, cu blidar si cu alte obiecte care ofera caldura primitoare si posibilitatea pregatirii mesei zilnice.Locul vetrei este considerat o zona sacra datorita focului purificator si tot aici femeile nasteau si cresteau copii.
Taranul vechi nu se inconjura de lucruri inutile, multe si sofisticate, ci de lucruri neaparat necesare, create cu truda si suferinta, innobilate prin bunul gust si dorinta de frumos.Fiecare obiect, oricat de mic si neinsemnat ar parea la prima vedere, are propria poveste, iar cand il privim, ne dam seama ca el este viu si incerca sa ne povesteasca lucruri si intamplarila care a fost partas.
In camera destinata spatiului de odihna se afla patul,dar si strativile la care, pana tarziu in noapte, la lumina opaitului gospodina tesea haine pentru sot si copii.Patul din colt asigura intimitatea cuplului, dar si caldura, simbolizata prin numeroasele obiecte tesute folosite ca asternut.
Interiorul locuintei uimeste prin bogatia tesuturilor viu colorate care acopera peretii, laitile, paturile si mesele, toate realizate in gospodarie.
Asezarea armonioasa si calda creeaza o atmosfera de confort in ciuda spatiului restrans si a simplitatii mobilierului.
Camera de oaspeti este camera dotata cu pat special, cu laita si masa, o camera cu icoane, batiste cusute, blide inflorate si prosoape traditionale.Aici se afla lada cu zestre, plina de costume si obiecte de podoaba.
In forma cea mai simpla, mobierul construit din laite asezate in jurul camerei pe calaburi din lemn si acoperite cu toale tesute, este destinat exclusiv vizitatorilor.
Vom pastra cu sfintenie , in continuare , comoara cea mai de pret a poporului roman- folclorul, vom face cinste inaintasilor nostri si vom reprezenta cu mandrie cantecul , dansul si portul bucovinean peste tot in tara si in lume.
In consecinta nu ne ramane decat sa va facem si dumneavoastra o invitatie pe aceste locuri mirifice din Bucuvina si va garantam ca veti trai momente unice care va vor aminti de inaitasii nostri.
TINOVUL MARE
Ne bucurăm să fim incluși în lista de locuri de vizitat în România publicată de editura educațională internațională Twinkl.
DESCRIEREA ARIEI VIZATE DE PROIECT
Denumirea ariei protejate: TINOVUL MARE POIANA STAMPEI- cod ROSCI0247
Suprafaţa (ha): 644
Recunoaştere conform legislaţiei comunitare/ naţionale: Sit NATURA 2000 ( ORDINUL privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 200 în România, a Ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/ 13. 12. 2007). Situl a fost constituit ca rezervaţie naturală prin HCM 1625/1955, şi Legea nr.5/2000.
Aspecte privind proprietatea asupra ariei proiectului şi modul principal de utilizare a terenurilor din cadrul acesteia :
Terenul este proprietatea statului- fond forestier administrat de către RNP ROMSILVA- Direcţia Silvică Suceava. Peisajul de platou intramontan cu strat turbos şi vegetaţie higrofilă este un peisaj natural, nealterat antropic.
Descrierea ştiinţifică a ariei proiectului
Aflat pe teritoriul administrativ al comunei Poiana Stampei, străjuit de dealurile Smida, Căsoi, Ciungii Chiperenilor, cu o suprafaţă de 675,11ha (incluzând şi zona de protecţie), Tinovul Mare reprezintă cea mai întinsă rezervaţie naturală de turbă din ţara noastră.
Situl are aspect de tundră de tip siberian compusă dintr-un pinet cu consistenţă medie (0,5-0,6), vegetând în condiţii staţionale într-o mlaştină de turbă oligotrofă.
Această mlaştină este situată pe un teren aproape plan, la o altitudine medie de 880m.
Situl este localizat în Depresiunea Dornelor, situată în plină zonă montană. Având peste 800 m altitudine, se prezintă ca o depresiune suspendată. Este bine delimitată de Munţii Suhard în nord, de Masivul Giumalău şi Munţii Bistriţei în est, Munţii Călimani în sud şi de Masivul Bârgău în vest.
Din punct de vedere geologic, turbăriile sunt localizate, în cea mai mare parte, pe terasele pârâului Dorna şi ale afluenţilor acestuia, găsindu-se sedimentate peste Paleogenul munţilor Bârgăului. Rezervaţia este situată în Depresiunea Dornelor, caracterizată printr-un mozaic de elemente specifice, aparţinând pe de o parte ariei vulcanice şi flişului transcarpatic, iar pe de altă parte ariei de cristalin şi flişului extracarpatic. Aici se află depozite eocene calcaroase şi oligocene grezoase asemănătoare cu cele din Munţii Bârgăului. În cuaternar aici s-au depus aluviuni aduse de apele din Călimani- pârâul Dornişoara.
Tinovul Poiana Stampei s-a format pe depozitele aluviale andezitice ale terasei pârâului Dornişoara. În baza orizontului inferior de turbă apare un orizont de argilă plastică impermeabilizată printr-un nivel hidrostatic ridicat.
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul sitului „ Tinovul Mare Poiana Stampei” face parte din Domeniul Carpatic sau Provincia geosinclinalului carpatic care cuprinde: Munţii Bârgăului, Depresiunea Dornelor şi Culoarul Pojorâta- Câmpulung- Gura Humorului.
Relieful este caracterizat de existenţa unor văi largi cu lunci şi terase de acumulare foarte bine dezvoltate, separate prin interfluvii domoale. La confluenţa Dornei cu Dornişoara datorită reliefului depresionar şi a bogăţiei apelor de precipiotaţii şi subterane s-au format numeroase tinoave caracteristice acestei regiuni. Altitudinea în sit variază între 894 m şi 1001 m.
Sub aspect climatic, datorită poziţiei şi prezenţei unui cadru înconjurător înalt, zona este caracterizată printr-un climat de adăpost, dar cu frecvente inversiuni de temperatură în timpul iernii şi precipitaţii bogate (700- 800 mm), consecinţă a pătrunderii aerului vestic peste pragul nu prea înalt al Munţilor Bârgău. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad în lunile mai- august.
Temperatura medie anuală variază între 2o C în jurul masivelor mai înalte (vf. Suvăroşu sau vf. Perşa) şi 5o în Depresiunea Vatra Dornei.
Circulaţia atmosferică este influenţată de direcţia maselor de aer din nord- est şi nord- nord-vest cu vânturi locale de tip munte- vale. Vânturile din sectorul vestic deţin cea mai mare pondere ca frecvenţă faţă de cele din sectorul vestic. Vânturile vestice sunt în general calde şi aducătoare de ploi abundente care măresc gradul de umezire a solului şi reduc rezistenţa vegetaţiei forestiere, a molidului în special, care are şi înrădăcinare trasantă. Viteza vântului predominant este de 5- 10 m/s în medie. La viteza de peste 20 m/s se produc doborâturile de vânt.
Din punct de vedere hidrologic, situl este situat în lunca râului Dorna, mal stâng la confluenţa acestuia cu p. Dorniţoara. Regimul de alimentare a reţelei hidrografice este mixt, freatic şi pluvial.
Apele fiind puternic acidulate se încarcă cu bicarbonaţi de sodiu, potasiu, calciu şi fier din rocile pe care le străbat.
Din punct de vedere pedologic, predomină solurile hidromorfe, tipul de sol gleic cu subtipurile tipic şi turbos, histosoluri cu tipul de sol turbos tipic şi cambisoluri cu tipul de sol brun acid.
Tipurile de habitat, pentru care Tinovul Mare Poiana Stampei a fost declarat sit Natura 2000, sunt turbăriile active (7110*) şi turbării cu vegetaţie forestieră (91DO*). Speciile de plante identificate în sit şi care sunt prinse în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE sunt Drepanocladus vernicosus şi Ligularia sibirica.
Importanţa ariei proiectului pentru biodiversitate şi/ sau pentru conservarea speciilor/ tipurilor de habitate avute în vedere la nivel european, naţional şi regional
Tinovul Mare Poiana Stampei se remarcă prin diversitatea structurală şi floristică. Habitatul cu gradul de reprezentativitate cel mai mare în sit, îl reprezintă turbăriile active (cod 7110*) şi turbăriile cu vegetaţie forestieră (cod 91DO*)- ambele cu o reprezentativitate excelentă.
Evaluarea globală a valorii sitului din punct de vedere al conservării habitatelor existente în acesta, se prezintă astfel:
– valoare excelentă pentru habitatul turbării active şi
– valoare excelentă pentru habitatul turbării cu vegetaţie forestieră.
Pe lângă speciile de plante identificate în sit şi care sunt prinse în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE (Drepanocladus vernicosus şi Ligularia sibirica), a mai fost identificată, la categoria specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CE, şi Triturus montandoni. La categoria specii de nevertebrate din anexa II a aceleaşi Directive, au fost identificate speciile: Leucorrhinia pectoralis şi Cordulegaster heros.
Importanţa ştiinţifică a rezervaţiei este deosebită. Se ştie că tinoavele oligotrofe prezintă o mare carenţă a solului şi a apei în substanţe minerale nutritive, mai ales în calcar. De aceea flora prezentă, destul de săracă, este silită să se hrănească mai mult din particule eoline şi din precipitaţii atmosferice. Datorită muşchilor ce vegetează abundent, mai ales celor din genul Sphagnum, solul şi apa au devenit puternic acide, colorate în nuanţe de brun, predominând acizii humici şi huminici. Flora bacteriană lipseşte în totalitate de la câţiva centimetri de la suprafaţă, datorită acidităţii şi lipsei de oxigen. Aşa se explică de ce polenul depus de-a lungul secolelor în strate succesive de turbă este conservat în condiţii optime, păstrându-se până în zilele noastre numeroase relicte glaciare. În baza analizelor sporo-polinice, s-a determina în timp şi spaţiu cu precizie evoluţia florei de la formarea turbăriilor acum câteva mii de ani.
Într-o documentată lucrare, acad. Emil Pop (23) arată că ,,zăcământul turbos este o arhivă multimilenară, documentară, din care se poate reconstitui flora mlaştinii care s-a succedat sub imperiul diverselor climatice, cât a durat sedimentarea”.
În prezent, elementul forestier predominant este pinul silvestru (Pinus silvestris forma turfosa) ce vegetează greu, atingând diametre cuprinse între 10-22 cm la vârste în jur de 100 de ani, mesteacănul pufos (Betula pubescens) şi unii hibrizi ai mesteacănului(Betula hibrida=Betula pubescens x Betula verrucosa şi Betula warnstoffii=Betula humulis xBetula verrucosa), precum şi alte specii comune, din care amintim scoruşorul, polpii şi molizii din zona de protecţie.
Flora ierbacee este destul de săracă, remarcându-se frecvent următoarele specii: feriga (Dryopterix cristata), merişorul (Vaccinium vitis-idaea), afinul (Vaccinium myrtillus), răchiţeaua (Vaccinium oxycoccos), ruginarea (Andromeda polyfolia), vuietoarea (Empetrum vaginatum), calcea calului (Calthapalustris subspecia laeta), gălbăşoara de turbărie (Lysimachia thyrsifolra), curechiul de munte (Ligularia sibirica), bumbăcăriţa (Eriophorum vaginatum), rogozul (Carex pauciflora), trestia de turbă (Calamagrsotis neglecta)ş.a., iar dintre briofite menţionăm: Sphagnum wulfianum (muşchi frunzos relict arctic şi subarctic caracteristic unor zone periferice de zăvoaie de tip finlandic) Splachnum ampullaceum, Thuidium lanatum etc.
Fauna este deosebit de interesantă, pentru că în afara speciilor comune zonei (urs, lup, vulpe, jder etc.), îşi mai găsesc loc de refugiu unele relicte cu un areal foarte îndepărtat în Groenlanda, Scoţia, Extremul Orient, cum sunt rotiferele: Dinocharis intermedia, Elosa woralli, Lecane ploenesis, morulina gigantea,tardigradul Macrobiotus dubius, necunoscut în Europa centrală şi sudică, o furnică (Formica fusca picea) şi păianjenii Tetragantha pinicola, Therium undulatum şi Drassodes cognatus.
În ceea ce priveşte microlepidopterele, Ion Nemeş descrie câteva specii noi de fluturi mici pentru fauna ţării:Glyphiterix hawosthana, Cnephasia alternella, Agryphilla tristella forma hübnerella, Epinotia gimmerthaliana, Argyroploce schaefferana, Zeiraphera ratzeburgiana, Coleophora glitzella, precum şi rarităţile Ancylis anguicella, Catoptria margaritella ş.a.
MONUMENTUL EROILOR DE PE GRUIUL MARE, CĂLIMANI, Com. Poiana Stampei
Războiul aduce cu sine suferință și durere. Multe dintre tragediile și din faptele lui rămân și vor rămâne pentru totdeauna necunoscute, de la numele unora din eroi și de la adevărul ascuns odată cu ei până la locul unde, căzuți la datorie, își dorm somnul de veci. Credem că nu întru totul așa se va întâmpla cu evenimentele primului război mondial petrecute pe Muntele Gruiul Mare din Călimani.
Pe la mijlocul lunii august 1916, în zona Munților Călimani din Carpații Orientali își fac apariția trupele austro- ungare care efectuează lucrări specifice de pregătire a tranșeelor, de instalare a unei linii telefonice subterane. Păstorii din localitatea Tureac, Județul Bistrița Năsăud, printre care Lazăr Bozga, cel care a și relatat evenimentele, veniți peste vară cu oile la pășunat, sunt alungați din zonă și se retrag în localitatea Piatra Fântânele, iar la câteva zile după aceasta aud în zona Călimanilor bubuitul tunurilor și schimbul focurilor de armă dintre armata română și cea austro- ungară.
În primavara anului 1917, Lazăr Bozga revine în zonă pentru pășunat și urcând într-una din zile spre Vf. Gruiul Mare, descoperă, aproximativ la altitudinea de 1.800 m, unde pădurea de conifere se îmbină cu desișul jnepenilor, în apropierea unui drum care împarte, orizontal, muntele în două și care mai poate fi și astăzi văzut și chiar folosit ”un morman mare de pământ pe lângă care se vedeau picioare descărnate de corbi și de sălbătăciunile pădurii, mâini mâncate…, căci pământul care fusese aruncat pe soldații morți era spălat în parte de zăpada iernii și de ploile din primavară.”
La marginea mormântului soldaților români morți cu un an înainte, tânărul în vârstă de 17 ani vede o cruce de lemn pe care scrie, sumar: ”60 de ostași români, morți pentru patrie”. Păstorul descoperă în împrejurimi și alte trupuri rămase împrăștiate pe care, ajutat și de alți confrați, le adună și le îngroapă cu grijă, așezând mai bine și crucea la locul ei.
Până la sfârșitul vieții sale, Lazăr Bozga a întreținut mormântul, a așezat mai multe cruci de lemn și chiar una de metal, pe care însă vremurile și avalanșele de pe munte le-au distrus.
În fiecare an, locuitorii dincomunele invecinate ( Poiana Stampei, comunele de pe Valea Bargaului ) obișnuiesc, la sfârșitul lunii august, să urce pe munte, spre a-și aduce prinosul de rugăciune și de recunoștiință celor morți și ale căror nume nici măcar nu le știau, așa cum necunoscute au rămas până astăzi.
În luna august 1986, Lazăr Bozga a urcat pentru ultima dată la mormântul eroilor, pentru a vedea locul dar și monumentul ridicat pe Gruiul Mare, de data aceasta din piatră și marmură, ceea ce i-a asigurat trăinicia până în zilele noastre, când cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, la inițiativa PS Vasile Someșanul- episcop vicar al Eparhiei Clujului, sub coordonarea Mânăstirii de maici de la Piatra Fântânele, în special a Maicii starețe Pamfilia Solcan și a părintelui duhovnic protosinghel Gavril Horț și prin sârguința părintelui ierodiacon Ioan Flore, în primăvara anului 2005, s-a ridicat un adevărat monument care îl cuprinde în sine pe cel vechi, fiind astfel cu adevărat vrednic de faptele jertfelnice ale soldaților români decedați pe Gruiul Mare.